www.sansalvoantica.it


Ogni mondo è paese, ma il mio paese è il mio mondo.
Fernando Sparvieri

Sfogliando pagine ingiallite dal tempo, ho incontrato mio padre.
Fernando Sparvieri

Sopr'a 'na culline tra li fiure
se trove stu paese 'ncantate,
sciabbindette chi ci l'ha piantate
loche chiù belle 'n pute' truvà.
Evaristo Sparvieri


Le poesie del maestro Evaristo


DISTINE SCILLIRATE
di Evaristo Sparvieri





T’hai lassate da quasi trent’anne,

paese me’, care a stu core;

e nghi pene, tristezz’e affanne,

mi ni so’ jute a circa’ lavore.



T’hai lassate ‘na matine preste,

mentre, sott’a lu ragge di la lune,

tu durmive; j’ caminave leste,

e senza farmi vide’ da nisciune.



Partive nghi nu gricele a lu core,

mi pare’ di farte nu tradimente,

a lassa’ te’, paese di l’Amore,

pe’ j a fini’ mmezz’a altra ggente.



Quasi quasi, vule’ arvudda’ lu pete,

p’arintra’ a la case di Mamme e Tate,

addo’ ci stavene, scì, fame e sete,

ma ere ‘na famije affiziunate.



Stu pinzire mi dave nu turmente,

ma la spiranze di j’ a ffa’ quatrine,

e d’arminì ricch’e arcicuntente,

m’ha date nu curagge da Caine.



So’ fatijate sott’a la miniere,

pi li firruvije e li campagne,

mmezz’a la provele di ‘na ferriere,

sott’a la timpeste e a la sulagne.



Quante ni so’ fatte di sacrifice!!!

Quanta so’ sufferte pinzanne a te!!!

E mo che so’ turnate ‘n tenghe amice,

picchè si so’ scurdate tutte di me.



Scì : mi li so’ fatte ‘na casarelle:

a la saccocce ci tenghe ca’ lire;

ma mo mi sente chiù puvurelle

picchè a ecche, mi sente furastire.



Se j’ putesse arturna’ arrete,

e riacquista’ la passata giuvuntu’,

ti li giure, e tu m’ha da crete,

ca j’ all’estere nun ci jasse cchiù.



Evaristo Sparvieri